duminică, 20 februarie 2011

Rezumat.


M-am apucat sa scriu cand nu aveam nici macar cea mai mica idee despre ce voi asterne pe foaie.
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si printr-un mod ciudat parca mi s-a mai schimbat putin din viata.

Ciudat e ca stau si privesc pe geam cum ninge, iar creierul imi bubuie de ideei, dar nu le pot pune cap la cap.. si facand o paranteza, eu chiar ma pregatisem sufleteste pentru primavara.
In ultima vreme am cam dat-o in bara rau de tot din toate punctele de vedere, dar totusi cum ziceam aseara "Nu voi lasa capul jos".
Poate ma grabesc prea tare sa ma maturizez, iar in drumul meu pe care il fac in graba uit si de lucrurile elementare, pentru ca am dat atentie cui nu trebuia si am avut prea multa incredere in cine nu trebuia.. cu toate ca mereu mi-am reprosat sa nu mai fac asta.
Multumesc totusi celor care au fost langa mine.. si celor care nu au fost.:)

In fine.. inapoi la normal.
Nu imi vine sa cred ca am luat-o din nou de la capat de atatea ori si acum vreau sa o fac iar.. unii ar spune ca e cel mai puternic gest.. dar nu e.. e cel mai mare gest de lasitate, sa o iei de o mie de ori de la capat, cand te fapt ar trebui sa o iei o singura data si sa urci cat de sus poti tu.. sa urci si acolo unde nu credeai ca vei ajunge vreodata.
Fiecare au cate o calitate a lui ascunsa sau nu.. unii sunt timizi, unii increzuti, altii incredibil de inteligenti, tupeisti, aroganti, stresanti, iubitori.. dar eu cum sunt? eu sunt genul de persoana fara nici un pic de vointa.. genul caruia daca nu ii reuseste ceva o lasa balta, si ce ma enerveaza cel mai tare este ca eu nu am fost mereu asa.
Pana acum am reusit sa strang in jurul meu numai oameni falsi care nu sunt in stare sa recunoasca un simplu adevar, pana si printul din povesti s-a transformat intr-un nesimtit care nu stie decat sa minta, sa se uite la televizor si sa se ingrijasca de felul in care arata.
iar eu? eu m-am transformat intr-o adolescenta de 15 ani care pur si simplu nu are habar de ce se intampla cu viata ei sau ce se va intampla.
Asta e opusul lumii in care vroiam sa traiesc.

Un comentariu:

Fata cu Cafea spunea...

15 ani... asta spune multe. Nu e usor, nici greu, trebuie doar sa pretuiesti tot ce ai si ce nu ai. Nu te defini de acum, nu te maturiza:) E prea devreme..trust me! Raspunsurile la tot ce te intrebi o sa te izbeasca in cele mai grele momente..so..stop asking! Te pup, take care!