Am batut trotoarele astea la picior pana cand au inceput sa ma usture talpile.. aici vorbesc despre trotuarul vietii.. si sincer..chiar nu inteleg cum sa ii dau un nou sens.. in fine.. de parca ar conta asta.
Merg cu ochii inchisi pe un drum plin de cioburi si mucuri de tigara nestinse.
S-ar putea de fapt sa merg in cerc.. iar cioburile si tigarile nestinse sa fie de la mine.. s-ar putea sa imi deschida cineva ochii?
De mult mi-am cam pierdut firul vietii.. dar, norocul mi-a suras pentru ca sunt multe fire dastea prin jur.. si mi-am ales altul.. totusi acum nu l-as mai numi noroc.. pentur ca viata cu tot cu firul ei e un CACAT.
In fine.. am avut si am cateva avantaje, de ce sa fiu ipocrita si sa mint? Dar sunt avantajele atat de nesemnifiante ale vietii incat ai putea traii fara nici o problema fericit si fara ele.
Totusi.. sa ne intoarcem la mersul pe trotoar.
Merg fara nici o retinere cu mari dureri in suflet.. masinile ma claxoneaza confundandu-ma probabil cu vre-o dama de companie.. pentru ca, Dumnezeule, doar ele isi fac veacul la orele astea.
Totusi nu imi pasa.. si daca mi-ar pasa cred ca mi-ar influenta drumul intr-un mod cu totul si cu totul diferit si negativ in acelasi timp. Chiar nu imi permit sa imi fie afectat drumul.
De ce nu imi permit? Doar pentru simplu fapt ca in joc sunt viata mea, reputatia, si multe alte snetimente, trairi, sau cum vreti voi sa le ziceti, de care oricum nu ati tinut si nu veti tine cont niciodata, nici voi, nici cei care vor urma dupa voi.
p.s. Plec la mare.
Va pupa Oana
2 comentarii:
te-ai intors?
Trimiteți un comentariu