Un camp verde.. eu stau întinsă lungă tine sub un cer albastru.. as zice ca formăm un "doi".. de faptsunt sigură.. în depărtare un copac.. un copac proaspăt înflori la fel ca sufletul meu.. atunci candsunt langa tine.. lumea de afara nu poate sa pătrundă peste noi.. suntem doar noi doi si nu ne pasa de ei.. aici nu exista bine si rău de cat noi doi.. dar e prea perfect.. mult prea perfect pentru a fiadevărat.. parcă as fi intr`un vis.. de fapt stai puţin.. chiar visez.. dar nu îmi pasa. lasă`mă sa visezîn continuare.. te rog nu mă trezi.. nu vreau sa mai mă trezesc niciodată.. nu vreau sa fiuînconjurată din nou de oameni de afara.. aceiasi rutina zilnică.. aceiaşi oameni care nu au timp nici de ei însuşi.. mereu aceiaşi poveste.. m`am saturat de ea.. vreau alta.. vreau alta viaţa de fapt.. oviaţa in care sa visez.. sau mai bine un vis în locul vieţii mele.. din care nu mă poate trezi nimeni sinimic.. dar ce spun eu? suna alarmă telefonului.. e deja dimineaţă? mă uit pe geam.. copaculproaspăt înflorit.. acum parcă nu mai are viata.. visul meu? nici măcar nu mai are sens în lumeareală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu