marți, 20 aprilie 2010

Aceeasi poveste.acelasi final.



Se trezeşte ca în fiecare dimineaţa.. cu pofta de viaţa.. ca de fiecare data îl suna sa îi zică buna dimineaţa.
Dar acum e diferit.. el nu răspunde si ea ca niciodată nu mai încearcă si a doua oară.
Ştie doar ca îi leagă multe.. si o despărţire nu ar avea ce caută în decorul lor frumos.. ar fi absurd.
El aude telefonul.. dar nu răspunde.. ştie ca ea e.. acum ceva s-a schimbat.. nu mai e la fel.. nu mai are
puterea sa o privească în ochii ei adanci ca alta data sa îi spună "te iubesc".. e conştient ca a iubit-o.. poate ca si acum..
exista însă un "dar" ..
Ea pleacă de acasă.. ajunge în locul unde se intalneau în fiecare zi.. si îl aşteaptă.
Stand si privind în jur.. relizează ca banca pe care sta face parte din ea.. dacă ar putea ar lua-o acasă.. înseamnă prea mult pentru ea.
Pană si copacul de langa.. florile galbene din iarba.. si fiecare anotimp care a trecut.. le'ar lua pe toate acasă.
Apare si el ca de obicei.. însă zambetul lui s-a şters.. a rămas doar umbra lui.. ea de obicei sărea in bratele lui.. acum evita parcă.
Oare cum au ajuns brusc.. sa stea pe acea banca plină de amintiri.. ca doi străini.. fără ca unul dintre ei sa indrăznească sa zică ceva.
Aceiaşi banca pe care au avut primul sărut.. prima imbratisare si primul "te iubesc".
Ea simţind ca explodează.. sparge tăcerea:
-Deci.. sa înţeleg, ceva se întîmpla?
-Ceva nu mai e la fel..
-Poate sunt eu de vină.. de acum încolo voi acorda mai multă atenţie relaţiei noastre.. poate te-am neglijat.
-Nu e vorba de tine.. problema e la mine.. nu mai simt ce simţeam înainte.. sau cel puţin nu sunt sigur.. cred ca ar trebui sa luăm o pauza.
Din nou aceiasi tăcere stanjenitoare.. ea se uita în jur.. nu îi vine sa creadă.. toate amintirile. speranţele. visele.. toata viaţa ei îi aparţineau acum lui..
Dar se pare ca el.. nu a avut grija de ele si le-a risipit în vant.. ramane nemiscata cateva minute pe banca.. au trecut poate si ore.. vrea sa se uite in ochii lui..
sa vada daca intradevar e adevarat.. are nevoie de inca o confirmare.. dar nu mai e.. probabil a plecat atunci cand a vazut cum se rup fragmente din inima ei.
Parca totul a fost in van.. degeaba ar incerca sa fuga dupa el sa ii implore iubire.. e ca si cum iubireea lor sensibila din portelan.. a cazut pe asfaltul aspru..
si ar fi in zadar sa mai stranga cioburile.. i-ar adanci si mai mult ranile provocate deja.
Incearca sa se ridice.. sa cutreiere toate locurile lor.. sa rasuceasca cutitul in rana.. dar nu poate.. tot corpul i-a intepenit.
A doua zi dimineata.. se trezeste.. arata mai rau ca niciodata,, incearca sa il sune.. dar..
Abonatul.. nu poate fi contactat momentan.. va rugam reveniti mai tarziu!

4 comentarii:

kid4ever spunea...

...frumos....

Diana spunea...

Când iubirea moare la unul din parteneri, nu prea mai e nimic de făcut...

Mihaita spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Den` spunea...

trist:(