Fata asta hoinarea printr-un oarecare parc.. privea fiecare detaliu.. copacii. apa. băncile aleea.. tot.. stia fiecare detaliu pe dinafară.
Îi plăcea sa vină mereu aici.. cu prietenii..cu colegi.. cu el.. dar acum de ce a venit singura? ce s-a întamplat? simplu: a crescut:)
Se aşează pe o banca.. pe cea care obişnuia mereu sa petreacă timpul.. langa ea stătea acum subconştientul sau.. era obişnuită deja cu el.. încetase sa creadă ca e nebună..
-Iar m-ai adus aici?
-Nu te-am adus eu.. tu mă urmăreşti peste tot pe unde mă duc..
-Nu te urmăresc.. sunt legat de tine.. ai uitat cine sunt?
-Nu.. ce vrei?
-Eşti cam poluată azi.. si ce e cu fata asta?
-Eee.. de-ale mele.. şti si tu.
-Deci mă implica si pe mine.. dai drumu`.
-Pai sincer.. mi-e frica.
-Frica? de ce? de cine?
-Mi-e frica de tot.. mi-e frica sa mai am încredere în persoanele dragi.
-E vară.. e ceea ce ti-ai dorit.. tot ce ai pierdut ai regasit.. si acum. ce faci?
-Lipseşte el.. mult.
-Ai fost mereu aici.. în tot timpul asta stia ca aici eşti.. crezi ca nu te-ar fi căutat dacă asta isi dorea?
-Dar m-a căutat sti bine..
-Da. te-a căutat.. ti-a dat sperante si a plecat.
Se ridica.. hoinareste in continuare.. ar vrea sa găsească trecutul.. de ce nu îl reproduce? oare urmele talpilor lor mai sunt si acum pe nisipul ud?
Soaptele risipite de mult în vant le va regasii? Si fericirea anilor trecuti? totul e o umbra acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu