Te uiti la mine cu cea mai trista privire pe care ai afisat-o vreodata.. nu imi vine sa cred esti trist.. ti-as rade in nas.. dar cand vad cum o lacrima iti aluneca pe obraz.. incerc sa caut o iesire din Universul asta paralel.
Defapt e realitatea.. nu e nici un alt Univers.. tot raul s-a intors inapoi la tine.
La cat de mult am visat la acest moment.. nu pot sa te las.. Deci.. Da! Te voi ajuta, chiar daca vor mai fi momente peste care voi trece mai greu, tu ma vei tine de mana.
Si daca nu?
2 comentarii:
Am avut un moment asemanator cu ceea ce-ai scris tu , doar ca mie imi parea rau sa-l las acolo suferind dupa mine si l-am ajutat , din mila . Suna grotesc "mila" doar ca tineam la el si trebuia sa fac ceva disperat.
doamnee si eu am trecut prin ce treci tu acum , exact lafel. in toamna.
Te pup.
Hestia.
Trimiteți un comentariu