Trenul se opri lenes, cu un fumator posomorat la fereastra unui compartiment de clasa intai.
Oprire de trei minute. Numai trei. Sosise in dosul gari o trasura de tara, veche si ponosita, adusa de niste caluti. Un zambet aburise lumina deasupra acestei trasuri, venita parca dintr-un tablou al amintiri, prin lanul de grau si maci.
C-un deget, isi scoase elasticul care-o strangea de gat, rasturanandu-si palaria pe genunghi. De obicei, dupa ce se descopera, femeile isi aseaza parul cu mainile, instinctiv. Insa ea nu avea nevoie.
Lorelei
Un comentariu:
Este romanul meu preferat...
Trimiteți un comentariu