luni, 9 august 2010

Trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec..


Trenul se opri lenes, cu un fumator posomorat la fereastra unui compartiment de clasa intai.
Oprire de trei minute. Numai trei. Sosise in dosul gari o trasura de tara, veche si ponosita, adusa de niste caluti. Un zambet aburise lumina deasupra acestei trasuri, venita parca dintr-un tablou al amintiri, prin lanul de grau si maci.
C-un deget, isi scoase elasticul care-o strangea de gat, rasturanandu-si palaria pe genunghi. De obicei, dupa ce se descopera, femeile isi aseaza parul cu mainile, instinctiv. Insa ea nu avea nevoie.
Lorelei

Un comentariu:

Mihailush spunea...

Este romanul meu preferat...