vineri, 17 septembrie 2010

Aceiasi chestie.. acelasi continut.

Imi cade cerul in cap cand vad ca esuez mereu in dragoste.. sunt prea copila pentru mai departe.. mi se rupe cate o bucata din inima de cate ori ii vad pe altii cand se tin de mana.. fericirea are un pret mult prea scump.. iar eu nu am plata necesara pentru a putea sa o achizitionez.

Sunt unele lucruri care te fac sa iti smulgi inima din piept si sa o arunci undeva cat mai departe.. poate asa nu o sa simti cum te doare niciodata.. nici la cea mai puternica lovitura.
Uite ce e.. poate multi au nevoie de mine.. si bla bla bla.. dar eu cate odata am impresia ca nu ar trebui sa mai fiu aici..

E atat de banal sa obti esentialul fericiri, dar unii sunt poate mult prea slabi pentru banalul asta.
O categorie de oameni care nu pot fi intelesi nici de ei insis.. mi-e greu sa recunosc ca fac parte din acea categorie de oameni care nu sunt siguri pe ei.. care lasa impresia ca are incredere in ei, doar pentru a nu vedea altii cat de slabii sunt pe dinauntru.

M-am saturat sa ma mint singura ca poate maine v-a fi mai bine.. totusi, sa recunoastem frate.. nu va fi mai bine, totul merge din rau in mai rau si asa va merge mereu si totusi speranta nu moare niciodata.

2 comentarii:

Oanna. spunea...

intr-o frum zi de vara:x 8-> totul o sa mearga din ce in ce mai bine:*

Hathor spunea...

Trist.. nuti pierde speranta.. va veni si ziua in care totul va merge doar bine. . nu doar rau.