duminică, 17 iulie 2011

Am inceput sfarsitul trecutului.


Am inceput cu sfarsitul ca niciodata.. pentru ca m-am saturat de batranul inceput.. pentru ca multe le-am inceput dar am uittat sa le sfarsesc.
Si cum ziceam.. am inceput cu sfarsitul pentru ca nici nu mai stiu care e gustul lui.. parca sfarsitul imi da senzatia de victorie.
Si uite-ma acum stand intre pantru pereti.. nestiind despre acest sfarsit maret.
Inspirandu-ma din mine.. si din vorbe nespuse, fapte neindraznite.. sunt doar intr-un mare abis stins.
Cu sfarsitul as putea sa o iau de la capat mereu.. tot la sfarsit as fi.. dar cum as mai conoaste cu adevarat povestile frumoase?
Ma dau cu capu de toti peretii sufletului.. si simt cum imi explodeaza creierii.. incerc sa o scot la cap cu sfarsitu asta.. sa nu mai fiu rece, sa nu mai fiu calda, sa nu mai fiu distanta.. sa nu mai fiu eu.
Deci bai asta care esti un nimeni si care iti zici Oana.. impusca-te!
Te-ai pierdut in trecuturi, te-ai pierdut intentionat, iar acum te-ai saturat sa ratacesti, trecuturile nu mai sunt cum te-ai asteptat, le-ai trait de prea multe ori si vrei sa mergi mai departe. Vrei sa mergi mai departe? chiar e amuzant ce zici, pentru ca nu se mai poate, esti afundata in el..
Ti-ai lasat povestea din prezent inceputa.. si te-ai intors in trecut sa incerci sa concepi un sfarsit.. dar nu iese ca e trecut.

2 comentarii:

fatacareaduceploaia spunea...

Uneori tre'sa-ti inchei socotelile cu trecutul ca sa te poti bucura de prezent si ca sa mai poti spera la viitor.

D i a n a spunea...

Foarte frumos , chiar ai talent !