sâmbătă, 2 iulie 2011


Se aud picaturile de plaie care imi bat in geam.. si incerc sa imi astup urechiile sa nu le mai aud.. incerc sa fug de zgomot, sa fug de timp, de probleme, de noi, incerc sa te regasesc, dar nu mai esti pur si simplu nu mai esti.. si nu imi vine a crede pentru ca mereu te-ai aflat cel putin in gandul meu, iar de la un timp nu te mai afli nici macar acolo.
Sincer? mi-am dorit sa vina ziua asta, dar nu stiam ca va fi atat de dureros, nu stiam ca ma voi simti atat de goala fara tine in gand

Din ziua in care ti-ai ales un alt drum am stiut ca s-a terminat totul.. si chiar am negat mult timp asta, am incercat chiar sa ma mint.. si nu a mers.
Stii? nicodata tu nu mi-ai spus acele doua cuvinte atat de speciale si culmea tu esti singurul caruia i-as fi putut spune cel mai sincer te iubesc pe care l-am rostit vreodata, unicul, doar tie.

Uneori imi vine sa opresc oamenii din mers pe strada, sa le povestesc despre noi.. sa afle ei raspunsul la vejnica intrebare "de ce?" si sa mi-l spuna si mie.

Se spune ca atunci cand iubesti cu adevarat pentru prima oara, nu uiti niciodata primul sarut.. si eu chiar nu l-am uitat, desi s-ar zice ca am trecut de mult peste. Spune-mi tu l-ai uitat? caci daca nu.. am sa las din nou totul balta pentru tine. Da! chiar am sa fac asta, pentru ca mai presus de fericirea lor e si fericirea mea.

Zgomootul ploii s-a oprit.. dar cel al amintirilor inca imi ravaseste tot corpul..as putea rosti cu voce tare chiar si un "mi-e dor", dar nu pot, nu pot pentru ca am trecut peste.
Chiar am trecut.. sincer!

2 comentarii:

Anonim spunea...

vai ce frumos ai scris :(..

Blitzbrieg Bøp spunea...

Superb, trist si in acelasi timp genial